Dupa o saptamana incarcata cu tot felul de sarcini dificile, a caror rezolvare nu a depins in totalitate de implicarea ta directa, deci nu e ca si cum ai fi putut planifica, respective controla totul, ajungi acasa istovita. Te tolanesti in fotoliu, iti iei paturica pufoasa, hainele comode si lejere de stat prin casa sit e surprinzi fredonand o melodie pe care ai auzit-o saptamana trecuta, in weekend, la nunta, cantata de Formatia Bucuresti.
Cu un rose bun in pahar, cu tigara mocnind cuminte in scrumiera, uiti de tot si de toate si te cufunzi in nemarginita diversitate a playlist-urilor de pe internet. Brusc devii aliata cu pagina de Youtube si nu prea mai dai semne ca ai pleca prea curand din vizita internautica ce se desfasoara deja de cateva ore bune, timpul zburand parca pe nesimtite cat tu te uiti dupa formatii nunta Bucuresti, ca si cum ai avea macar habar de pretul unei formatii nunta, dar asta conteaza prea putin.
Printre diversele inregistrari live ale mai multor artisti, ajungi la o anumita formatie nunta Bucuresti de care foarte vag iti amintesi si realizezi ca a cantat anul trecut la nunta celei mai bune prietene ale tale. Nu e un amanunt hotarator, existential, dar asa iti dai seama ca esti singura din cercul vostru de prietene care a ramas nemaritata.
Stai, te analizezi, te compari cu celelalte fete din gasca si constati cu stupoare ca nici nu prea mai exista gasca. Fiecare are job, familie, deja rand pe rand fac copii, tu tot cu motanul tau din copilarie stai seara in fotoliu si parca nici dansul nu prea mai are chef de tine, nici nu te mai intampina cand intri seara pe usa. De ce ? Ce au ele si tu nu ? Un sot, evident, dar pana sa puna labuta pe un asemenea exemplar, ce atuu au avut si tie ti-a lipsit ? Esti foarte indreptatita sa faci o asemenea paralela intre voi, nu e deloc vorba de invidie sau, doamne pazeste, mai rau, de ranchiuna, dar adesea e frustrant tu sa nu ai o relatie stabila si ori de cate ori te duci la o petrecere +2 sa fii mereu gasculita plina de viata care stie sa se distreze, dar pe care nimeni nu o suspecteaza ca seara, cand isi trage pijamalele pe ea, lacrimeaza gasind patul gol si rece.
De parca raspunsurile ar veni pe banda rulanta dupa paharele de vin, ajungi sa bei cam multisor si nu e nimeni care sa-ti spuna o vorba buna, care sa te intrerupa si sa te readuca pe calea cea buna de pe panta abrupta spre care te indrepti vertiginos. Tu trebuie sa stii ca mereu te vei putea baza pe tine si ca inca nu e momentul, iar cand va fi sa fie, il vei savura din plin, iar ele, prietenele tale, iti vor fi alaturi, sa te sustina, sa se bucure de fericirea ta alaturi de tine si sa-ti sopteasca prietenos „Ti-am zis eu ca va veni!”, iar in acele momente tu vei rade zgomotos, dandu-ti seama cat de prostuta ai fost in nerabdarea ta.