Zilele de luni intotdeauna ni se par cele mai groaznice pentru ca vestesc inceputul unui nou inceput plin cu deadline-uri amenintatoare. Fie ca vrem, fie ca nu, lunea debuteaza in forta, chiar daca noi amanam alarma cu inca 5 minute si ne mai cuibarim in asternuturile calde, din care nu ne-am dezlipi nici chiar pe ritmurile celei mai placute formatii nunta.

Somnorosi, cafeaua ne da in foc, sau uitam sa punem filtru in aparat, injuram printre dinti, chiar daca noi constatam, spre mirarea noastra, ca nimeni altcineva in afara de noi nu este vinovat, asa ca nu avem pe cine sa certam pentru lipsa de responsabilitate matinala. Nici chiar trompeta de la Formatia Bucuresti nu ar putea sa ne trezeasca brusc din starea noastra de amorteala, asa ca nu are rost sa mai privim in stanga si in dreapta dupa cineva pe care sa blmam, ci ar trebui sa em neindulcita cafeaua, sa ne trezim, sa dam cu apa rece pe fata si sa infruntam inceputul de saptamana cu pasi repezi, pana nu ne trezim ca iar e miercuri si noi nu am facut nimic productiv, in afara faptului de a cauta formatii nunta Bucuresti in interminabila noastra pauza din rezolvatul chestiilor programate pentru saptamana in curs.

Dupa o sambata furtunoasa, pe care ne-am petrecut-o mai mult ca sigur in compania acordurilor muzicale cantate de o formatie nunta pe cinste, ziua de duminica apare ca o binecuvantare pentru timpanele noastre, care se mai linistesc si ele si incearca sa se odihneasca dupa zbenguiala de cu o seara inainte. Lenesi, ne miscam agale prin casa, nu iesim nici in ruptul capului din pijamale si facem lucrurile cu incetinitorul, tragand chioras cu ochiul la lunea amenintatoare, care deja isi face simttia prezenta, chair daca mai sunt ore bune pana sa se instaleze cu drepturi depline.

Oricat am incerca sa restauram atmosfera creata de acea formatie nunta Bucuresti care inainte cu o seara e-a tinut trezi pana in zorii zilei, in care am dansat pana la ultimul acord muzical, acest lucru nu este posibil, degeaba incercam sa ne amagim singuri, saptamana isi urmeaza cursul ei obisnuit, asa incat ziua de luni inevitabil va veni in vietile noastre si ne va trezi din dulcea visare care ne-a cuprins pe tot parcursul weekend-ului.

Cu cafeaua in mana, ne indreptam spre job. Facem slalom printre celelalte masini, care duc alti oameni la munca, la fel de somnorosi ca noi, sau poate chiar mai adormiti si mai debusolati de luarea in primire a zilei de luni, care niciodata nu este una placuta, dar nu trebuie sa ne descurajam si nici sa privim asa tragic lucrurile. Cursul lor firesc trebuie urmat, caci nu e ca si cum am avea o alta optiune, insa intotdeauna trebuie sa ne rezervam dreptul de a trata orice situatie cu entuziasm si cu optimism, caci asta chiar depinde numai de noi, asa ca ar fi pacat sa pierdem o asemenea portie de energie pe care sa o fructificam in demararea sarcinilor pe care ni le-am propus in noua saptamana.