Incepem saptamana cu gandul la weekend. Nici bine nu ne-am recuperat de pe urma celui ce tocmai a trecut, ca deja tanjim dupa urmatorul si visam sa fugarim zilele din calendar incat sa ajungem la vinerea cea scurta, ziua cea mai iubita de noi toti, caci ne aduce mai aproape de sambata, despre care putem spune ca este atractia intregii saptamani si motivul nostru pentru a continua, chiar daca vine duminica dupa ea.

Asa facem in genere cu vietile nostre, le traim in graba, mereu cu gandul ca, oricum, chiar daca nu apucam sa facem tot ceea ce ne-am propus, tot se va gasi o formatie nunta sa ne cante si noua, chiar daca nu va fi chiar o formatie nunta Bucuresti care sa cante la marele eveniment din viata noastra. Desi incercam sa ne convingem sa nu e panica, timpul fiind uneori bland cu noi, nepunctand in mod ostentativ faptul ca si-a pierdut rabdarea, asta presupunand ca a avut vreodata, ne amagim si speram totodata la faptul ca din multitudinea de formatii nunta, tot se va gasi una si pe placul nostru, dar nu la singular vorbind, ci ca si cuplu, la fel, plecand de la prezumtia ca vom avea unul stabil, serios si centrat spre oficialziarea relatiei.

Cu toate ca trebuie sa recunoastem faptul ca nu zilnic ne interesam despre formatii nunta Bucuresti care sa vizeze un eveniment din viata noastra, si ca uneori nici macar nu ne-ar trece prin ganduri nici sa aruncam vreo privie sumara, viata ne va surprinde exact cand ne vom astepta mai putin si taman atunci vom avea mai mare nevoia de Formatia Bucuresti pentru a o programa sa intre in viata noatra.

Nu trebuie asteptat momentul potrivit, caci el niciodata nu va veni in timp util, motiv pentru care zilnic trebuie sa ne reamintim noua insine faptul ca nu putem sa alegem clipe perfecte pentru a ace lucrurile sa se intample in viata noastra, ci sa incercam sa maximizam fiecare oportunitatea care ne apare in cale pentru a trai momente de neuitat alaturi de oamenii dragi noua. Un exemplu elocvent si edificator in acest sens ar fi ziua nuntii, fie ca vorbim de a lui sa de a ei, caci pana la urma e a lor, a amandurora, cei doi pe care ne dorim sa ii vedem fericiti, ca-n zicala din strabuni, pana la adanci batraneti. Ferice de cei cepot bifa acest pas important din viata lor mana in mana cu persoana iubita, caci a lor este fericirea eterna !

Asadar, drept concluzie, ca raspuns la intrebarea din titlu, continuam in acelasi stil ambiguu, invanrtindu-ne in jurul unui „depinde” etern, care ne macina si care ne scoate totodata din zona noastra de confort si ne determina sa actionam, sa profitam de moment, sa traim clipa si sa facem din fiecare eveniment o posibilitatea a perpetuarii acestuia in vederea beatitudinii zilnice in vietile noastre de adulti mereu si mereu grabiti.